a man standing in a room

/ PORTOFOLIU AUDIO

Organizat după ceea ce trebuie să simtă scena.

Nu după gen. Nu după format. Fiecare piesă este catalogată după intenția emoțională specifică pentru care a fost compusă.

Un regizor nu vine căutând „muzică de acțiune". Vine cu o scenă în care personajul traversează o cameră și ceva trebuie să se rupă în interior. Asta este o emoție, nu un gen.

De ce emoție, nu gen

Fiecare piesă documentează contextul scenei și funcția emoțională pentru care a fost scrisă. Genul nu definește muzica – scena da.

CATEGORII EMOȚIONALE

Melancolie

Intimitate

Ceea ce nu mai este încă ocupă spațiu.

Muzică pentru momentele în care emoția nu poate fi spusă prin cuvinte.

Speranță

Epic

Nu este finalul fericit. Este momentul dinainte de a crede că e posibil.

Măreția nu înseamnă volum. Este senzația că ceva transcendental este pe cale să se întâmple.

Acțiune

Tensiune

Acțiunea nu este zgomot. Este ritm cu direcție. Fiecare lovitură are un motiv în cadrul scenei.

Tăcerea dinaintea căderii. Muzică ce îl face pe spectator să-și țină respirația.

Mister

Atmosfere

Ceea ce nu se vede dar se simte. Întrebări la care scena încă nu răspunde.

Muzică pentru spațiul dintre cuvinte. Pentru ceea ce personajul nu spune.

Dramatism

Greutatea emoțională a momentului decisiv. Când tot ce contează se joacă într-o clipă.

Ai o scenă în minte?

Punctul de plecare este întotdeauna scena, nu bugetul. Dacă știi ce trebuie să simtă momentul, avem deja de unde începe.